În cele ce urmează am sperat să pot demonta încă un mit vechi de când lumea, anume că orice ou care pluteşte are minim o lună vechime şi este stricat. În domeniul meu sunt atât de multe informaţii pe care şi eu, ca toată lumea, le ştiam greşit până să produc şi să vând vreo 500.000 de ouă de prepeliţă. Axiome de genul:

  • un ou de prepeliţă are de 5 ori mai mult fier decât unul de găină. Fals;
  • nu o să scoţi vreun pui de la ouă de incubat ţinute la frigider. Fals;
  • ouăle pentru consum trebuie neapărat ţinute la frigider că altfel se strică. Fals;
  • nuanţa de portocaliu a gălbenuşului înseamnă că pasărea aia a fost hrănită bio, cu iarbă, gâze şi râme. Fals.

Şi multe altele, pe care le puteţi citi în paginile noastre. Din păcate pentru această nouă tentativă de-a mea nu am găsit nici măcar o sursă, vreun studiu sau vreun alt site pe internet care să mă susţină în demers. Toate spun acelaşi lucru, pe care îl ştie toată lumea: dacă ai pus oul în pahar şi pluteşte, atunci înseamnă că este stricat şi trebuie aruncat. Unii au o mică nuanţă şi nu sunt atât de radicali, spun că testarea flotabilităţii arată doar faptul că respectivul ou are câteva săptămâni vechime nu că ar fi stricat. Orice consumator ştie imediat ce-i sparge coaja dacă un ou este sau nu bun de mâncat, nu ai cum să „ratezi” mirosul şi aspectul.

Acuma, neavând vreun alt ajutor să mă susţină, nu îmi rămâne decât să vă spun din experienţa mea personală. Destul de des fierbem ouă pentru a le mura sau vida. Facem asta cu ouă de maxim 1-2 zile vechime, dar cel mai adesea chiar în seara ouatului. Şi fierbem câte 3-400 ouă odată. Ei bine, nu tot timpul dar se întâmplă să plutească câteva ouă. Uneori 3-4, alteori aproape 10. Vorbim de ouă care plutesc deşi au fost făcute de doar câteva ore! Explicaţia pe care o deduc eu este că pur şi simplu câteodată pasărea formează din start o cameră de aer mai mare un pic. Şi în loc să se acumuleze acel aer în câteva săptămâni de stat în cofrag, s-a format direct odată cu oul. Şi mai e o varianta la care mă gândesc, anume că păsările tinere abia gradual se „învaţă” cum trebuie făcut oul, neavând să zicem experienţă. La acestea ştiu sigur că uneori mai apare câteun firicel de sânge în ou -ceea ce nu se întâmplă la păsările mature-, au variaţii foarte mari de genul azi fac un ou absolut gigantic de 18 grame, peste câteva zile fac un ou de 6 grame, apoi altul de 15g şi tot aşa câteva săptămâni până se „acordează”. Păsările mature sunt absolut constante. Poate că tot astfel de păsări tinere uneori nu au proporţia corectă de aer în oul format.

Nu afirm că testul cu flotabilitatea nu este real, deoarece este perfect logic: oul are pori care permit transferul de oxigen<->co2 care este vital pentru a dezvolta un pui din el (că doar pasărea d-aia face ouă, să se reproducă) şi prin acei pori în timp se acumulează o bulă de aer care schimbă densitatea totală a oului şi îl face să plutească. Ceea ce spun este că dacă aveţi un cofrag cu termen de valabiliate 25 zile rămase din cele 30 iniţiale, şi puneţi la fiert tot cofragul şi vedeţi că 22 ouă se duc ca toporul la fund demonstrând că sunt extra-proaspete dar să zicem că 2 plutesc.. atunci chiar nu aveam de ce să fac ceva de genul „Ia hai să păcălesc clientul ăsta, îi pun în cofrag 22 de ouă facute de câteva ore dar îi strecor pe şestache şi 2 ouă vechi de 5 săptămâni pe care le-am ţinut eu ascunse.„

Deci în concluzie, dacă se întâmplă să plutească vreun ou este cu siguranţă fără să îţi doreşti asta, dată fiind percepţia populaţiei că oul care pluteşte e stricat iar tu ca producător vrei să ai clienţi mulţumiţi. Acuma, dacă din 24 de ouă să zicem că 20 plutesc, da, e cu totul altceva.. în acest caz se poate prespune corect că acele ouă sunt vechi. Nu stiu dacă stricate, dar vechi 🙂