Fiindcă este august, adică acea perioadă din an în care în sfârşit mai pot respira şi eu având majoritatea clienţilor plecaţi în concedii, este un moment propice să aloc nişte timp să vorbesc puţin din experienţa personală acumulată în ceea ce priveşte subiectul alimentaţiei sănătoase, mai precis trendului vegan. Că doar pe internet toată lumea are dreptul la o opinie, nu? Acuma, poate sunt un pic lipsit de modestie considerându-mă un pic mai avizat decât alţii, dat fiind profilul şi experienţa acumulată în mai bine de 8 ani… dar pe de altă parte şi profesorul meu de matematică din şcoala generală se considera sincer un far luminos şi călăuzitor, trimisul divinităţii să ne modeleze viaţa şi personalitatea, deşi toată lumea îi aprindea lumânări în biserică. La morţi.

De foarte mulţi ani ca şi mic producător livrez un aliment de nişă sănătos, gustos şi mai ales obţinut neindustrial, anume ouă de prepeliţă. Evident că şi clienţii sunt deja selecţionaţi dintre cei care sunt interesaţi de alimentaţie, de aceea consider că am o experienţă avizată în domeniu. Iar în anii de activitate de până acum vorbim de vreo 700.000 ouă de prepeliţă livrate către aproximativ 2500 de clienţi unici. Dar trebuie spus un lucru important, cu absolut fiecare dintre aceste persoane m-am văzut personal, eu livrând la domiciliu marfa. Unora le-am ascultat poveşti. Altora le-am spus eu. Pe unii am ajuns să îi cunosc mai bine decât unele rude de gradul II, având peste 100 de comenzi livrate la ei. Da, să îi cunosc atât de bine încât să realizez inclusiv că x-ulescu îşi înşeală nevasta, dar bineînţeles că asta nu e treaba mea. Eu doar le livrez nişte mâncare, atât.

Dintre aceşti clienţi de-a lungul anilor unii îţi rămân în cap. Fiindcă repet, eu nu sunt vreun fan-curier care în 5 secunde a lăsat pachetul, a luat banii şi glonţ la următorul. Eu am o relaţie destul de personală cu aceşti clienţi, stau de vorbă cu ei destul de mult. Iar cazurile speciale îţi rămân în cap, inclusiv dacă au făcut doar o comandă şi atât. Îmi amintesc o livrare de acum vreo 4 ani la o doamnă din Berceni care mi-a răspuns la uşă plângând. Avea un copil mic de 1 an jumate, pentru care de altfel şi comandase nişte carne de prepeliţă, iar soţul dânsei numai ce o batuse cu 10 minute înainte şi plecase de acasă. Am lăsat marfa cu titlu gratuit, am sfatuit-o să caute ajutor specializat căci lucrurile de obicei evoluează înspre rău în astfel de cazuri. Sau îmi amintesc altă livrare în care o familie sărbătorea împreună cu naşii faptul că un copilaş, deja client fidel de-al meu, era confirmat fără cancer la al patrulea test făcut în doi ani şi deci şansele lui erau foarte mari să fi scăpat definitiv.

Ei bine, tot aşa pot spune că mi-au rămas în cap suficiente cazuri care au legătură cu dieta vegană. Am avut cel puţin 3-400 de clienţi de genul acesta, vegani mai mult sau mai puţin fanatici. Cum ar veni mai raw-vegani sau mai mild, aşa. Ce aveau aproape toţi în comun? ARĂTAU şi se SIMŢEAU nesănătoşi! Copile de 20 de ani care aveau 45 kilograme cu haine ude pe ele şi mâncau dimineaţă o portocală, la prânz 5 boabe de quinoa cu un smoothie de legume iar la cină nişte năut pasat cu eventual câteva ouă de prepeliţă. Oul, maximul de „sacrificiu” la care erau dispuse să aibă şi ele vreo proteină în alimentaţie, nu doar fibre şi carbohidraţi. Pentru mine au fost aproape şocante astfel de experienţe. Când îţi deschide uşa o persoană care clar nu are cum să aibă mai mult de 25 de ani, dar pe de altă parte dacă te uiţi la cum are pielea pe ea, cum are ochii adânciţi în orbite, cum are deja riduri masive fiindcă este „scursă” de colagen şi elasticitate.. nu poţi să spui decât „măi fată, tu chiar vrei să mori de tânără?”. Bineînţeles, doar în gând. Oamenii nu îşi schimbă părerea că le spune vreun străin ceva, orice.. în cel mai fericit caz ce poţi obţine este să determini măcar o interogare „o fi bine ce fac?” şi să speri că singură va mai cerceta.

Oameni cu mult mai deştepţi decât mine au insistat de-a lungul anilor ca homo sapiens sapiens este evolutiv un animal omnivor. Daca evolutiv era ierbivor precum o capră sau o oaie, atunci chiar nu era vreo problemă să mănânce doar ierburi şi frunze bio. Dar nu este. Celulele umane au nevoie de un complex uriaş şi interconectat de vitamine, minerale şi proteine. Ouăle de prepeliţă sunt bogate în multe, roşiile, fructele, dovleceii şi ce mai doriţi dvs din categoria vegan la fel sunt bogate în multe. Dar nu sunt suficiente, de aceea omul are nevoie de aport de vitamine, minerale şi proteine provenind din tot spectrul alimentar nu doar selectiv o parte. Are nevoie şi de proteină din lapte, şi proteină din ou dar şi proteină din carne. Că fiecare este diferită şi are alt rol. Dacă insişti să hrăneşti un animal care evolutiv este mai degrabă carnivor -de genul unei pisici- cu roşii, castraveţi şi seminţe prăjite de dovleac, destul de rapid acel organism va colapsa. Omul nu este carnivor ci omnivor, aşa că tolerează ceva mai mult timp o astfel de alimentaţie selectivă. Dar nici bine nu îi este precum am putut vedea cu ochii mei. Şi în contrapartidă se pot da exemple extreme, de genul inuiţilor care supravieţuiesc de multe mii de generaţii la -40 grade hrânindu-se în principal doar cu peşte şi foci. Atât, fără salate de rucola, că săracii nu au. Dacă s-ar fi hrănit să zicem doar cu avocado, care chiar este un aliment bogat şi sănătos, sigur nu ar fi reuşit să reziste.

Oricine are câţiva prieteni vegani. Dar în acest caz nu te raportezi la un eşantion cât de cât cu o minimă reprezentativitate, ca atunci când vorbeşti de vreo 4-500. Că poate prietenul respectiv este totusi mai echilibrat. Ei bine, eu pot spune că prin comparaţie cu restul clienţilor, cei de care ştiu că sunt axaţi pe alimentaţie -zic ei- sănătoasă şi vegană, stau mult mai rău cu sănătatea. Vreo 50 % dintre aceştia erau anemici (şi d-aia vroiau ouă de prepeliţă pentru cură, căci ştiau că îi ajută). Unii cu anemii atât de severe încât efectiv îşi luau concediu medical căci li se făcea rău şi ameţeau doar dacă se ridicau din pat. Foarte mulţi cu diabet sau prediabet. Alţii cu pancreasul făcut praf. Foarte mulţi cu probleme digestive uriaşe, gastrite care au dat ulcere şi în câteva cazuri chiar cancere de stomac. Şi vorbim de persoane în general de 20-45 ani. Eu ştiu toate astea fiindcă aceşti clienţi vegani îmi spun de problemele lor de sănătate şi mă întreabă dacă i-ar ajuta oul de prepeliţă în dietă, aşa aflu de problemele lor. Totuşi am putut face o diferenţă între cei care efectiv pe lângă carne nu mâncau nici măcar brânză sau ouă, aceştia erau cei mai afectaţi clar. Cu o puştoaică de genul acesta, care de vreo 2 ani zicea că nu mai mâncase nimic cu carne şi nici lactate sau ouă, mi-am permis o glumă după ce a răspuns gâfâind la uşă: păi dacă tu respiri aşa greu doar că te-ai mişcat prin casă, cum ai alerga o tură de stadion? La care ea „păi ultima oară când am alergat după un autobuz am leşinat şi am avut o cădere de calciu de am ajuns la spital„. La întrebarea mea „păi şi nu ai de gând să umbli şi tu un pic la alimentaţie, dacă vezi că ai zero vitalitate şi resurse de energie? Să mai bei şi tu un lapte, să mai mănânci un hamburger?” mi-a răspuns că nu şi-ar putea ierta dacă un animal ar suferi din cauza ei. Peste ceva timp a făcut altă comandă, arătă şi mai rău şi mai lipsită de vitalitate.

Concluzia mea personală, indiferent de ce o spune orice activist d-ăsta, fanatic sau nu, este că alimentaţia vegană pur şi simplu nu este sănătoasă. Bineînţeles, nici cei care manăncă precum porcii fast-food, alimente grase, foarte multă carne, puţine spre deloc legume şi fructe, nici pe departe nu sunt nici ei sănătoşi. La modul că nu vor avea viaţă prea lungă, dar sincer parcă până şi ăştia tot au mai multă vitalitate decât cei vegani. De aceea după părerea mea idealul este reprezentat de ce a vrut şi Mama-Natură: câte puţin din fiecare. Balanţă. Echilibru. Cumpătare. Alimentaţia sănătoasă îţi poate adăuga lejer 10-15 ani la viaţă prin comparaţie cu cineva pe care nu îl interesează aspectul, cu condiţia ca prin sănătos să înţelegi o dietă echilibrată, cu suficiente viatamine, minerale şi proteine de care ai nevoie. Între un salam procesat plin de toate chimicalele ordinare din lume şi o salată simplă de crudităţi, de 1000 de ori la rând o să aleg salata. Dar pe baza experienţei persoanele, la câtă lume am cunoscut, pot spune de 1000 ori că nu este nici suficient nici sănătos să mănânci doar salate de crudităţi excluzând dieta provenind în vreun fel sau altul de la animale şi păsări.