Încercăm în cele ce urmează să oferim o explicaţie cât mai simplificată dar în acelaşi timp suficient de detaliată legat de subiectul colesterolului, spălând un pic din abundenţa de informaţii greşite propagate la tot pasul, mai ales pe internet. În primul rând, foarte multă lume nu ştie că această moleculă de grăsime, denumită generic colesterol, este absolut necesară organismului fiind vitală vieții. Cel puţin vieţii animale.
Colesterolul nu este a priori ceva “rău”, din contră, este ceea ce menține integritatea celulei şi mai ales i-a dat acesteia posibilitatea să renunţe la peretele celular rigid şi fix (cum au copacii de exemplu, care trăiesc fericiţi cu 0 % colesterol) înlocuind-o cu o membrană elastică. Orice animal de pe Pământ are nevoie de colesterol pentru a-şi întreţine celulele. Deci fără asta nu ar exista viaţă animală aşa cum o ştim.
Tot colesterolul este necesar etapelor premergătoare asimilării mai multor vitamine, producerea unor acizi din bilă necesari digestiei şi are rol parţial la sintetizarea unora dintre cei mai importanţi hormoni (progesteronul, estrogenul, testosteronul, cortizonul, etc). Organismul produce colesterol şi în mod natural, dar are nevoie să îl preia mai ales din alimentație. Există nişte recomandări (azi aprig contestate) de a se consuma până la 350 mg de colesterol pe zi (1 ou prepeliţă mediu, crud, negătit = 76mg colesterol cf. U.S.D.A.), dar studii au arătat că unii oameni clinic sănătoşi produc natural chiar până la 1000 de mg pe zi.
Aici lucrurile sunt mai nuanţate. Colesterolul este absolut vital si necesar, dar când devine în „exces” şi periculos e discutat încă, în zilele noastre chiar foarte aprig. Multe studii din ultimii ani au ajuns la concluzia că nu este deloc clară cauzalitatea între cantitatea de colesterol în excess ingerat din alimentaţie şi cel regăsit efectiv în organism, precum nici între bolile cardiovasculare (a nu se confunda cu obturarea vaselor de sânge) şi vreun nivel anume mai mare decât xx mg al colesterolului. Aceste noi informaţii au determinat FDA-ul american să lucreze la revizuirea completă a recomandărilor în ceea ce priveşte aceste grăsimi. Iar de curând nivelul in mg al colesterolului a fost scos de pe site-ul Dept. de Stat al Agriculturii din SUA pentru a nu mai „speria” populaţia. Pe acel site găsiţi listate „ingredientele” (calorii, minerale, vitamine, etc) tuturor alimentelor posibile. Şi dacă nici ei, cu marea lor problemă cu obezitatea şi bolile cardiovasculare nu sunt atenţi la ce recomandări fac…
Este evident azi că lucrurile sunt mai complexe decât se credea iniţial, căci s-a descoperit că muncitori în construcţii sau prin cariere de munte cu o alimentaţie absolut „criminală” conform standardelor uzuale (= junk food, mâncăruri grase, slănină, mezeluri, carne, unt pe păine, tot ce pică acolo la grămadă) erau sănătoşi tun şi cu colesterol în limite normale, iar domnişoare executiv de pe la mari firme multinaţionale care aveau grijă maxim cu ce mănăncă (=2 frunze, şi acelea bio) aveau niveluri pe roşu la colesterol. Iarăşi, comunităţi întregi care datorită poziţionării geografice restrictive se bazează pe o alimentaţie foarte bogată în grăsimi în cantităţi care depăşesc de zeci sau sute de ori recomandările (e.g. inuiţi din zona arctică, sau triburi mongoloide cu dieta bazată aproape exclusiv pe un lapte extrem de gras şi derivatele lui) trăiesc până la adânci bătrâneţi fără a dezvolta boli cardiovasculare. Printre altele stilul de viaţă, exerciţiile fizice versus sedentarismul, precum şi stresul general la care e supus organismul par să joace un rol mult mai important decât dacă azi am depăşit sau nu cele câteva grame de grăsimi saturate permise în nişte recomandări cel puţin inexacte de acum 40 de ani. Poate în timp mai multe studii vor clarifica aceste aspecte.
Dincolo de asta, mai există o mare confuzie cum că există colesterol rău şi bun, mai precis „colesterol HDL bun” şi „colesterol LDL rău”. HDL şi LDL sunt doar proteinele care transportă colesterolul prin organism, sunt doar „cărăuşii” şi atât, dar molecula de colesterol, care nu este decât o grăsime, este una şi aceeaşi la fel de bună sau rea! În schimb cele 2 tipuri de proteină transportatoare diferă într-adevăr fundamental, fiindcă HDL este „sanitarul” care se lipeşte de moleculele de grăsime (incluzând aici colesterolul, trigliceridele, etc) şi le duce la „curăţat” şi eliminat din organism, pe când LDL-ul este cel care le re-transportă prin sange permanent iar dacă acestea din urmă sunt în exces în timp le depune pe pereţii vaselor de sânge.
Recomandările legate de nivelul colesterolului (ataşat la) LDL nu se schimbă. Având niveluri ridicate în sânge de grăsimi (printre care şi colesterolul) lipite la proteine de tip LDL care se tot recirculă la infinit prin artere fără a fi curăţate, înseamnă în mod evident că într-un final acea grăsime se va depune pe undeva. Care e nivelul în mg de la care devine problematic încă se discută. În aceste condiţii alimentele la care predomină proteina de tip HDL, unul dintre ele fiind oul de prepeliţă, sunt cu atât mai importante în dieta zilnică!
O să vedeţi pe piaţă caserole de ouă de prepeliţă – inclusiv de la producători foarte mari, care vând în hipermarketuri, nu doar pe la mici producători fără pretenţii – care au etichete stridente cu “0 % colesterol” sau “Fără colesterol!!!!“. Sperăm că e clar acum ce aberaţii monumentale pot să afirme pe acele etichete, fiindcă din contră, gram per gram, oul de prepeliţă are un pic mai multe grăsimi decât cel de găină. Cu toate acestea multor clienţi după o cură cu ouă de prepeliţă de câteva săptămâni le-a scăzut nivelul colesterolui „rău LDL” – precum spun chiar dânşii cu analizele în faţă făcute înainte şi după.
Pe de altă parte, cine are probleme cu ficatul chiar trebuie sa evite alimentele grase la modul general, iar oul crud (de orice tip, de la orice pasăre) este mult, mult mai gras decât cel gătit în vreun fel, unori chiar de 5-10 ori mai gras…. deci – fără a avea vreo pretenţie că am cunoştinţe medicale – eu unul nu recomand absolut deloc cure de ouă crude celor cu probleme pre-existente de ficat, care nu îşi poate face treaba optim şi procesa. Puţinii mei clienţi nemulţumiţi dintre cei ce au făcut cure au avut absolut toţi acest element în comun, anume dureri de ficat. Restul de zeci/sute strânşi de-a lungul anilor au fost mulţumiţi de rezultat şi mulţi revin periodic, căci se simt bine după cură, unii cu mult mai bine. Deşi tuturor le recomand oul mai degrabă în alimentaţia obişnuită, de zi cu zi, fiind gătite.
Am avut mai multe telefoane care au început ceva de genul „domnu`, cât colesterol conţin ouăle de la dvs, că am citit la producătorul X că ale lui sunt 0 % colesterol şi astea sunt cele mai bune pentru sănătate„.. Să încerci să îi explici la telefon ce şi cum e destul de complicat – şi de multe ori inutil -, aşa că mai bine îl laşi cu convingerea lui şi să cumpere de la producatorul X fantasticele ouă cu 0 % colesterol 🙂