Românii şi alimentele “bio”

legume-bioÎntorcându-mă dintr-un mic concediu petrecut undeva la Dunăre, chipurile la peşte  – nu, nu am prins nimic, dacă nu veneam cu nişte prepeliţe şi alte cele să facem un grătar, muream de foame pe acolo în baza a ce prindeam noi – am trecut pe lângă un magazin care a deschis o aprigă discuţie între mine şi un amic. Undeva prin sau la ieşirea din Feteşti. Magazinul respectiv avea o firmă mare şi frumoasă ceva de genul “Bio-Market”. Cum ar veni era nişat pe produse ecologice.

Era părăsit, dărăpănat, cu geamurile sparte şi doi maidanezi făcând copii în curtea lui. Arăta extrem de dezolant, deşi se vedea că s-au investit ceva bani în el, a fost cândva scos ca din ţiplă, lucios şi cu firma luminoasă “Bio-Market” funcţionând. Singura lui greşeală e că s-a axat pe produse eco. Probabil sperând că trendul bio în România ii va asigura prosperitatea. Nimic, absolut nimic mai fals.

Interlocutorul meu insista că alimentele bio au clienţi. Şi se dădea exemplu pe el, care nu consuma ouă de prepeliţă (nu le considera bune) dar în schimb cumpăra numai şi numai ouă bio de la găini crescute free-range, costând undeva la 6-7 lei cartonul de 6 ouă. Adică undeva la triplu faţă de ouăle de găină ne-bio. Bun, nu am contrazis pe nimeni, atâta doar că am arătat că în România partea de bio este IMENSĂ doar în vorbe, când e vorba de raft 95 % vor cumpăra ÎNTOTDEAUNA roşia de 2 lei fără niciun gust pompată cu chimicale să se umfle, în dauna roşieu de 5 lei dulci şi uneori neaspectuoasă obţinută bio. Ok, poate nu întodeauna, poate nu e chiar 95 % procentul. Dar este suficient să ne uităm în jur să vedem câţi “rezistă” în piaţă menţinând producţia de tip bio.

Este extrem de simplu, eu investesc să zicem 10.000 lei şi obţin 1 tonă de un produs oarecare (poate să fie roşie, prună, sau ou, nu contează) pe o cale cât mai naturală şi fără chimicale pompate. Cifrele sunt din burtă dar raportul final nu. Diferind de la produs la produs se poate obţine cu acelaşi cost o producţie dublă, triplă, faţă de metoda “tradiţională şi naturală”.  Astfel, vecinul şi concurentul meu cheltuind tot  10.000 lei obţine 3 tone. Evident că în această situaţie la tarabă ori vând de 3 ori mai scump ca să am acelaşi profit ca şi el rămânând cinstit si cu produse bio, ori mă apuc să fac şi eu ca el.

Aici intervine întrebarea, românii susţin producţia bio, sunt dispuşi să plătească mai mult pentru calitate? Ok, toata lumea se plange de rosia turceasca fara gust, dar plateste cineva de 3 ori mai mult pe una romaneasca cu gust? Ei bine, va dau exemplu concret, din zeci de vecini care se ocupă cu legumicultura în jurul meu la punctul de lucru, care acum 10-15 ani aveau TOŢI produse naturale, în ziua de azi nu mai găşeşti unul. Ce gasesti in schimb este un petic de 2-3m din solariile lor de sute de metri, in care isi produc “pentru ei” bio. Ţăranii noştri se concurează şi între ei şi cu turcii, iar in timp asta a dus la situatia de azi. Au fost unii care au rezistat contra-curentului câţiva ani – chiar şi 7-8 unii! -, dar încet-încet obligaţi de piaţă, toţi au ales calea producţiei maxime cu costuri minime sacrificand calitatatea, ceea ce se traduce în profit.

Ce nu dorea amicul să accepte este exact acest lucru: în discuţii amicale pare că toată lumea vrea produse naturale, bio, eco, deco, mai bune chiar dacă mai scumpe. Dar ca şi obicei de consum concret, la raft, lucrurile stau cu totul altfel. Cum ar veni mişcarea bio de pe facebook nu păcăne cu vânzările, nici pe departe. Pentru fiecare 6 ouă de găină ecologice cumpărate de amic, se vând câteva sute sau mii din cele la mai puţin de jumătate de preţ. Care business e mai profitabil?

Totuşi, mai există o cale, cea aleasă de mine. Asta fiindcă eu mi-am putut permite să am răbdare. Da, este mică nişa celor care cu adevărat sunt dispuşi să plătească pentru un produs alimentar de calitate, dar dacă poţi să o fidelizezi într-un timp mai lung (vorbim aici de ani) ei devin suficienţi. Atâta doar că cei care se duc la piaţă cu produsele nu au acest timp, fiind presaţi de cheltuieli.. şi evident, de multe ori sunt pur şi simplu lacomi, suferinde de boala capitalismului feroce.

Eu unul având răbdare şi timp, lună de lună îmi cresc uşor şi sigur baza de clienţi fideli, nesacrificând calitatea. Dar Bio-Market-ul dărăpănat şi părăsit este reprezentativ pentru România zilelor noastre. Poate în viitor se va schimba acest lucru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *