În cele ce urmează nu intenționez să menajez pe nimeni 🙂 Fiindcă probabil uneori e mai bine să ţi se spună că eşti prostovan şi să te îndrepţi decât să rămâi aşa şi să persişti. După părerea mea există într-adevăr mai multe grade ale prostiei şi exploatarea acesteia la oamenii creduli.

De exemplu, dacă un prinţ african îţi trimite un mail că ai câștigat o moştenire de 100.000.000 euro dar că pentru a-i primi în contul tău sau chiar cash în câteva genţi la ghişeu trebuie să îi transferi urgent 1000 euro pt taxe notariale şi legale că altfel dă moștenirea următorului moştenitor la rând.. iar tu chiar o faci ca să nu ratezi o aşa ocazie unică în viaţă să primeşti o moştenire complet neaşteptată din Africa… ei bine, din păcate eşti genul de persoană care chiar nu mai poate fi salvată de prostie, închide articolul ăsta şi mergi în pace. Cu alte cuvinte, chiar eşti naiv dincolo de orice salvare şi sincer nu am habar care e procentul din populaţie în această situaţie, bănuiesc că nu foarte mic.

Acuma, dacă te sună cineva din senin că îţi cumpără cu 5000 euro rabla de maşină de cusut Singer ruginită a bunicii care valorează la fier vechi maxim 100 lei dar când îi spui seria îţi zice că pentru a face afacerea trebuie neapărat să cumperi în prealabil de la cineva anume indicat de el care are o maşină cu număr de serie pereche, la un preţ bombă de doar 2500 euro deşi valorează minim 5000 cât a ta şi apoi bineînţeles că ţi le cumpără pe amândouă cu 10.000 euro, cash pe loc… Ei bine, poate, poate! Clar eşti prost dacă faci asta, dar probabil mai ai o şansă.. te-ai pierdut şi tu la gândul unor bani câştigaţi foarte uşor şi nu ţi s-au aprins beculeţele roşii la chestia asta alambicată că de fapt tu dai mii de euro pe un fier ruginit doar fiindcă ţi-a promis un necunoscut la telefon că îţi cumpără înapoi 2 fiare de la tine şi te umpli de bani.

Dacă citesti o reclamă pe net „Apucă-te de afacere cu prepeliţe, noi îţi vindem tot ce ai nevoie să faci primii 10.000 euro după 3 luni” lucrurile sunt simple. Prima ta întrebare ar fi trebuit să fie „păi bine băi nene, da` de ce nu faci DOAR tu în secret mii şi mii de euro lunar, aşa, lejereanu şi făra multă muncă crescând prepeliţe cum zici, atunci? Şi te complici să ne înveţi pe fraierii de noi cum să ne îmbogăţim rapid luând marfă de la tine?”. Sunt destui „întreprinzători” d-ăştia prin Romania, care iniţial au avut ei înşisi afaceri cu multe mii de prepeliţe outoare, dar au descoperit că e mult mai simplu să stea la PC şi să cumpere marfă gen incubatoare, adăpătoare şi etc de prin China, să îi pună adaos, şi să o re-vândă prostovanilor care visează să se îmbogăţească. Fără muncă şi cărat tone de gâniaţ cu roaba, bani făcuţi uşor pe spatele naivilor. Dar să vedem ce şanse ai şi ce trebuie să faci ca să meargă totuşi treaba.

Mă ocup cu creşterea prepeliţelor de 6 ani. Cam ştiu ce vorbesc fiindcă am trecut prin toate etapele şi am făcut, evident, toate greşelile. În aceşti ani am primit zeci (undeva la vreo 50-60) de telefoane de la diverşi alţi „afacerişti” care s-au trezit că după 3 luni nu doar că nu au făcut profit net 10.000 euro cum sperau ci au pierderi de 2-3-4000 euro şi zero clienţi. De ce mă sună? Să cumpăr ouă de la ei en-gross, „îţi fac un preţ foarte bun boss„. Fiindcă nu reuşesc să vândă nimic şi au mega-producţie care înseamnă pierderi nete, caci ouăle de prepeliţă se fac cu cheltuieli nu cresc în copaci cu ploaie. Unii mai disperaţi merg din scară în scară de bloc cu un fel de „spam” şi tot degeaba. Bineînţeles, niciodată nu am cumpărat şi nu o voi face vreodată, căci nu îmi pun obrazul la clienţii mei pentru marfa altuia. Pe care nu ştiu nici când şi nici cum a obţinut-o şi nici nu mă interesează.

Acum pe puncte, problemele principale.

* vezi o reclamă şi ajungi pe un site care îţi vinde incubatoare, cuşti, maternităţi, adăpătoare automate, accesorii, ouă de incubat, ce să mai vorbim, absolut tot ce ai nevoie să te apuci de treabă după care vor curge gârlă euroii garantat, zic ei. Îţi fac şi calculul, kilogramul de mâncare costă atât, o prepeliţă mănâncă 25 grame, faci profit 2000 euro în prima lună, pac-pac. Problema e că adesea calcul si informaţiile sunt în mod voit greşite ca să vă aburească: de exemplu, când veţi avea efectiv prepeliţele de hrănit veţi observa că ele de fapt mănâncă 40-45 grame în medie pe tot efectivul, 25 grame mănâncă doar când sunt foarte tinere până în 4 luni, apoi gradual pe măsură ce îmbătrânesc le creşte consumul de mâncare şi le scade ouatul iar după 9 luni ajung pe la 55 % ouat ceea ce nu mai este viabil economic. Iarna consumul de furaje creşte şi mai pregnant. Iar producţii fantastice de 120-130 % de la prepeliţe care fac un ou la 16 ore, deci al doilea ou în aceeaşi zi în loc de ouatul natural în procent de 70-80% medie pe tot efectivul, sunt valabile doar dacă sunteţi absolut criminali şi nu vă pasă deloc de clienţii dvs încat umflaţi păsările cu toţi hormonii şi aditivii din lume din furaje concetrate pentru ouat ultra-intensiv ceea ce duce la ouă de calitate extrem de slabă şi „apoase”. Ceea clientul va observa cu siguranţă. Aaa, că s-or găsi clienţi şi pentru astfel de ouă praf la calitate, bineînţeles şi fără discuţie! Mulţi români cumpără mezeluri cu 5 % carne iar restul zeamă de aditivi şi chimicale, nu-i bai. 

Sunt afirmate şi multe multe alte prostii sau de-a dreptul aberaţii de genul „apucaţi-vă de afacere că 1 persoană poate creşte singur 7000, 8000, 10.000 de prepeliţe outoare, vă umpleţi garantat de zeci de mii de euro „. O aberatie, la 10.000 de păsări outoare ai nevoie dacă nu de caţiva angajaţi atunci cel puţin de ajutoare foarte serioase din familie, nu faci faţă sub nicio formă singur chiar dacă foloseşti concentrate şi livrezi doar către intermediari, deci scapi de munca cu furajele şi cu clienţii direcţi. Dar vorbim de vreo 10 tone de găniaţ pe săptămână care trebuie „cules” cuşcă cu cuşcă ceea ce este mare consumator de timp. Sau cumva aveţi bani de un BMW nou-nouţ dar decideţi că mai bine cumpăraţi sisteme automatizate de curăţenie cu benzi transportatoare sub fiecare cuşcă? Vorbim de multe mii şi mii de pui în creştere aproape în orice moment care să înlocuiască prepeliţe bătrâne, vorbim de gestiunea necesară. Până şi simpla „culegere” şi sortare/ambalare a celor 8000 ouă pe seară (sau mă rog, vreo 12.000 la cum vă învăţă ei să vă îmbogăţiţi rapid cu furajare criminală) durează vreo 4 ore din cele să zicem 8 ore de muncă pe zi. O aberaţie, chiar nu poţi creşte singur 10.000 de prepeliţe. Din experienţa mea, vă pot spune aşa: dacă lucrezi cu furaj de calitate deci îl faci din cereale la care munceşti nu cumperi concentrate la saci gata făcuţi, având un mix sănătos de clienţi direcţi persoane fizice dar şi câţiva clienţi mai mari, livrând tu marfa clienţilor, limita ar fi undeva pe la maxim 2000 de prepeliţe fără ajutor. Nu prea o să mai ai şi timp să te bucuri de banii câştigaţi, dar se poate. Dacă lucrezi cu intermediari şi furaje concentrate poţi ceva mai multe, poate chiar 3-4000, dar vânzând marfa la juma de preţ intermediarului ai cam acelaşi câştig net, sau mai mic.

În concluzie, foarte multe informaţii de la cei interesaţi să vă vândă ceva legat de afacerea cu prepeliţe sunt intenţionat greşite, „cosmetizate” sau umflate să vă convingă.. Dincolo de toate acestea, mai există o mare problemă pe care trebuie să o luaţi în calcul: cui vindeţi? Ok, aveţi o producţie de să zicem 30 cofrage de ouă pe seară, ceea v-ar aduce profitul x scăzând costurile cu producţia şi distribuţia.. corect, v-ar aduce, dar cu o mare condiţie: să ai câteva zeci/sute de clienţi fideli să îţi absoarbă această producţie. Fideli-fideli, să cumpere lunar, nu din an în Paşte, că ţie prepeliţele îţi produc zilnic, nu miercurea şi vinerea. Dacă lucraţi cu intermediari singura şansă ar fi să aveţi făcut un contract, cu termene clare de livrare şi clauze de despăgubire dacă intermediarul renunţă să mai cumpere şi vă lasă cu producţia în frigidere.. deşi în cel mai bun caz veţi obţine o „înţelegere” verbală, nu contract. Cu contracte lucrează marile magazine, dar acolo e greu să intraţi fără investiţii foarte mari care să ducă la volumele mari de marfă cerute de ei, că nu vă duceţi la Kaufland „Bună ziua, am şi eu o 20 de cofrage de ouă pe seară„. Dincolo de faptul ca aceste mari magazine deja au unul sau mai mulţi furnizori care deja acoperă nişa respectivă a oului de prepeliţă, deci aveţi deja concurenţă acerbă pentru a reuşi să intraţi la raft. Dar daca acesta este planul şi intraţi în categoria celor care dispun de asemenea resurse foarte mari încât să investească în hale de producţie cu zeci de mii de prepeliţe outoare nu doar câteva sute sau câteva mii, articolul ăsta nici nu vi se aplică în vreun fel şi nici nu vă este de vreun folos.. căci cu siguranţă aţi bugetat angajarea de oameni care să vă elaboreze planul de afaceri în cele mai mici detalii şi cu toate riscurile evidenţiate şi incluse, aveţi şi consultanţi financiar-contabili, aveţi şi medici veterinari care se ocupă ei de bunăstarea păsărilor şi etc. Aici vorbim de mici sau maxim medii producători, fără resurse financiare.

Sunt foarte mulţi cei care s-au apucat cu aplomb în urma unei înţelegeri (doar verbale) cu 1-2 redistribuitori, de cele mai multe ori din categoria dubioşilor. Cel mai trist caz care îmi vine în minte a fost al cuiva care a incubat şi crescut 2000 de prepeliţe, a băgat enorm de mulţi bani având înţelegere că îi vinde cuiva întreaga producţie. După 3 luni în care s-a pus la punct şi a investit mii şi mii de euro în fermă şi au început să curgă găleţile de ouă, acel redistribuitor a cumpărat prima tranşă la un preţ/ou doar puţin mai mare decât cel de producţie, parcă vreo 15 bani, mai puţin de jumătate din preţul meu. Omul era mulţumit totuşi fiindcă în timp ar fi făcut profit având volum măricel de vânzare. Dar respectivul a încetat colaborarea după doar o lună! Că nu mai are nevoie, că ălora de vroia el să le revândă au renunţat, etc, ştiţi povestea cu lanţul samsarilor uneori cu 3-4 intermediari care fac bani pe munca producătorului direct. Şi astfel, nelucrând legal, cu contract, cu nimic, s-a trezit cu 2000 de prepeliţe outoare care îl „mâncau” de vreo 250 lei/zi doar cu furajul de aproape 2 luni, şi cu zero clienţi şi ouă vândute:) Când m-a căutat nenea ăsta să îi cumpăr şi lui marfa că e disperat eu aveam doar 200 prepeliţe. Şi aveam deja peste un an şi ceva de „activitate”. Eu am început cu mai puţin de 50 de outoare el cu 2000 din prima. La 6 ani distanţă eu încă sunt în afacere, evident cu efectivele mult mărite chiar dacă tot nu atât de multe cât a avut el din prima. Dar el este închis şi reprofilat pe altceva şi rămas cu o gaură financiară masivă după tentativă. Cam asta e diferenţa. E adevărat că riscuri mari pot duce la câştiguri mari, asta este lege scrisă a afacerilor de orice tip. Dar aici ţine de fiecare în ce fel gândeşte, ceva mai lent pe termen mai lung sau risc mare pe termen scurt.

Şi aici ajungem la problema principală cu toţi aceşti oameni. Dacă tot ai pus botul la reclame care ţi-au promis că te vor îmbogăţi subit, doar pe tine că eşti Alesul, măcar încearcă să te îndrepţi pe parcurs. Nu ai ce să faci cu 2000 de prepeliţe, că nu ai clienţi. Ia-o uşor cu 50-100 de capete, şi vezi cum merge treaba. Ceea ce trebuie este RĂBDARE. Şi muncă, evident, dar mai ales răbdare. Răbdare şi paşi mici fiindcă această nişă nu este capabilă să genereze venituri uriaşe, fiind.. ei bine, o nişă. Cu toate astea, clar este o nişă totuşi cu o marjă de profit mult mai mare decât cei care produc ouă de găină de exemplu. Diferenţa e că pentru fiecare 1000 ouă de găină se vinde doar unul de prepeliţă, sau mă rog, nu ştiu exact care e raportul că nu există date oficiale comparative. Dar apropo, sper că măcar atâta lucru ştiţi ce înseamnă, ce-i aia marjă de profit, care-s costurile fixe, care variabile, cum amortizezi şi provizionezi cheltuieli, etc.. deşi am întâlnit curând un caz în care producătorul respectiv nu avea habar care este costul lui total de producţie şi distribuţie per ou comparativ cu venituri efectiv încasate calculat median pe 6 luni în spate, că l-am întrebat..omului nu îi era clar dacă îşi scoate măcar banii pe furaje şi ce mai cheltuie căci avea vânzări sporadice nu stabile, nu ţinea aproape deloc contabilitate şi amesteca la comun banii scoşi de la prepeliţe cu salariul de angajat unde lucra full-time.. dar avea efectiv de outoare dublu decât mine 🙂 Chiar e imposibil să faci succes dacă nu ştii nici măcar chestii de bază şi generaliste pentru orice afacere, nu mai vorbim de extra-fineţuri specifice la prepeliţe de genul ce să NU faci ca să nu îţi moară pe capete puii la 3 săptămâni când îi muţi din maternitate şi multe alte lucruri care se învaţă odată cu experienţa!

Cumpărători de ouă de prepeliţă se găsesc şi se găsesc din ce în ce mai mulţi pe măsură ce veniturile generale ale populaţiei cresc. Loc pe piaţă este, dar ce lipsesc sunt oameni cu capul pe umeri şi mai ales serioşi. Când zeci de „intreprinzători” se apucă anual şi se lasă după 3-4-5 luni, piaţa nu are stabilitate iar clienţii sunt confuzi şi plimbaţi. Cumperi de la producător o dată, de două ori, a treia oară când îl suni să dai o comandă îţi spune că s-a lăsat de treabă. Iar ouăle din marile magazine sunt în general vechi căci nu au rulaj suficient, iar datorită transportului pe zeci sau sute de km multe dintre ele sunt ciobite, fisurate şi astfel se strică în cofrag chiar şi ţinute în frigidere. Despre calitatea oului – gust, densitate, gramaj, elemente nutritive – obţinut industrial cu furaje concentrate, cum folosesc cei care sunt sub contract cu marile lanţuri de magazine, nici nu mai vorbim.

Deci, dacă doreşti să te apuci de crescut prepeliţe, fă-o, apucă-te! Presupunând că eşti cinstit şi nu bagi porcării în furaj, oul de prepliţă este sănătos şi bun. Am anual sute de clienţi (direcţi, că aici e diferenţa: decât să ai 1 redistribuitor care îţi cumpără el toată producţia şi poate oricând să dispară iar tu să rămâi complet în pom, e infinit mai bine să ai 100 de clienţi persoane fizice directe deşi, evident, ai mult mai mult de muncă cu fiecare în parte prin comparaţie cu un singur distribuitor) care clienţi sunt foarte mulţumiţi de efectele benefice ale consumului iar o bună parte din ei se fidelizează, îmi devin clienţi recurenţi. Dar dacă te apuci nu pune botul la cei care te prostesc să le cumperi marfa (incubatoare automate, cuşti, etc) cum că dai lovitura imediat, a doua lună cel târziu în cazul nefericit, căci în mod sigur vei fi dezamăgit şi vei închide „afacerea” în 2-3 luni. Trebuie să îţi creşti încet-încet baza de clienţi fideli, asta e singura cale. Şi pe măsură ce mai vin şi alţii, abia atunci măreşti producţia, ca să livrezi doar produse proaspete. Şi o sa mai fii pe piaţă şi peste ani, şi mulţumit cu câştigurile tale. Aaa, că nu se fac aşa uşor mii de euro lunar, cel puţin în stadiul actual al nişei pe piaţa locală românească…. Asta e altă treabă, în cazul ăsta mai degrabă apucă-te de învăţat programare C# sau Java şi emigrează 🙂

Şi mai spre încheiere o imagine cât 1000 de cuvinte. Repet căci este foarte important: vorbim aici de cei fără investiţii iniţiale mari, că dacă eşti dispus să rişti 50.000-100.000 euro sau mai mult ca să faci o investiţie green-field foarte mare cu multe zeci de mii prepeliţe de outoare din prima şi distribuire la nivel de hipermarketuri sau chiar şi la nivel european nu doar local, cu abatorizare şi diversificare de ofertă, intrăm în cu totul altă zonă care are cu totul alte reguli faţă de cine începe o afacere cu 500 euro. Dar ca şi mic producător cam ăsta de mai jos este ritmul de creştere al vânzărilor lunare (liniile verzi) la care trebuie să tinzi, plecând de la zero cu vânzări de vreo 3-400 lei lună în cazul meu fericit, cu răbdarea de care vorbeam mai sus! Bineînţeles, dacă se poate şi mai inclinată linia mediană (mă refer de la an la an, lunile variază în vânzări ciclic scăzând vara şi e normal asta) cu atât mai bine, kudos, bravo, important este să fie la un unghi stabil şi sigur înspre sus.

Dar înainte de a-ţi face planuri că te vei dezvolta mai mult şi mai rapid că eşti tu extrem de priceput în afaceri, trebuie spus că acest ritm de creştere din poză a fost obţinut de mine cu un site extrem de bine pus la punct în care deşi am relaţii în domeniu tot s-au investit mulţi bani (de la loading în 2.5 secunde la securizare ssl, temă profesională şi personalizată la greu în php, optimizare maximă pe mobil şi ce mai doriţi), datorită calităţii site-ului şi relevanţei fiind poziţionat organic pe locurile 1-3-5 în căutări pe google pe majoritatea cuvintelor-cheie importante, plus livrare pe Bucureşti care, evident, este cea mai mare piaţă din ţară pentru această nişă, cel puţin pe vânzarea directă.

Spun asta şi luându-mă după statisticile proprii şi de unde vin vizitatorii pe site care sunt interesaţi de ouă de prepeliţă. Cu peste 70.000 vizite anual, este totuşi statistic relevant pentru a forma o imagine geografică, zic eu. Astfel, nu aş recomanda nimănui să îşi deschidă o astfel de afacere sperând să distribuie la persoane fizice în Bîrlad de exemplu. Sau Mediaş. Sau Feteşti. Sau Fălticeni, etc. Fiindcă au fost zero sau spre zero vizite din aceste locaţii. Tot ce nu este în raza de livrare a unui oraş de măcar 100.000 locuitori este destinat destul de probabil să nu meargă bine, fiind un produs de nişă mică şi chiar dacă ai avea nişte vânzări sporadice, cu siguranţă nu ai putea trăi din asta. Ca şi surplus pe lângă job, ok, e altceva, orice bănuţ în plus e bun. Cu condiţia să nu faceţi ca nenea de mai sus care, probabil, din salariul lui îşi acoperea pierderea netă cu prepeliţele. Dar pentru a trăi din asta (mă refer la limita suprevieţuirii) trebuie să ai clienţi stabili şi fideli cărora să le livrezi măcar vreo 500 cofrage ouă pe lună, deci să primeşti comenzi pentru 400 ouă ZILNIC. Să nu uităm că vorbim aici de marfă perisabilă, care trebuie livrată constant pe măsură ce se produce şi că trebuie sincronizare aproape perfectă între ce comenzi primiţi şi ce marfă produceţi că altfel e jale. Doar nu credeţi că livraţi marfa strânsă 3 săptămâni că nu aţi avut comenzi şi vă scoateţi părleala, nu? Dincolo de faptul că a doua oară nu mai cumpără de la voi clientul ăla dacă îi daţi ouă învechite, riscaţi şi nişte întâlniri neplăcute cu cei de la ANSVSA sau ANPC. Asta merge la cei care produc ciocane, cuie sau scaune că îi doare undeva dacă nu au comenzi x zile că livrează fără probleme din stoc, dar sub nicio formă la ouă perisabile.

Unii sunt atât de nebuni încât îşi deschid afacere cu prepeliţe zicându-şi ” las` că vând la prieteni şi rude„. Unde vinzi măi omule tu la prieteni alea 12.000 ouă care trebuiesc vândute lunar încât să faci profit net pentru un minim de trai care să echivaleze cu un salariu foarte prost, nici măcar minim pe economie? Da` câte zeci de mii de prieteni ai tu, că doritori de ouă de prepeliţă sunt doar câteva procente din total populaţie? Un salariu prost şi fără contribuţii plătite la CAS şi CASS, deci mai eşti şi neasigurat, că dacă ar fi să plăteşti contribuţii sociale la pensie şi sănătate cam mori de foame la 500 cofrage vândute pe lună şi îţi râde în nas până şi paznicul de la gheretă cu nivelul lui de trai luxos pe lângă tine. Asta fiindcă la comenzi stabile de 400 ouă zilnic, adică 500 cofraje lunar, la vreo 4000 lei brut încasaţi ar trebui să fii un guru şi un geniu să ai marja de profit mai mare de 45%. Ca şi referinţă, valabil în 2017 cu preţ de vânzare cofraj 8 lei iar costuri de exmp porumb 700 lei tona, şrot soia 1800 lei tona, energie 0.45 lei/kwh, etc. În viitor dacă cumva cresc cheltuielile va trebui obligatoriu ridicat preţul de vânzare, dar raportul final şi cu ce rămâi în mână nu se schimbă.. decât mai degrabă în rău, dacă cresc prea mult cheltuielile dar nu poţi ridica la fel de mult preţul de vânzare fiindcă ţi se prăbuşesc vânzările şi falimentezi..aşa că trebuie să reduci din marja aia de profit, care la prepeliţe este destul de ridicată deci ai de unde să „cazi” şi să fie tot ok. Doar că ai nevoie de producţie mărită şi deci creşte volumul de muncă în cazul ăsta. Dar ca idee, la această producţie de 500 cofraje ouă/lună rămâi cu vreo 1800-2000 lei net şi asta înainte de orice taxă sau impozit plătit la stat, nu mai vorbim de investiţii care sunt absolut necesare dacă vrei să creşti. Decât dacă furi de pe undeva furajele, ambalajele de ouă, curentul electric, benzina, etc, atunci da, se poate. Mai există un plus de vânzări dacă reuşiţi să vindeţi şi nişte carne de prepeliţă, dar acelea sunt sporadice nu stabil-recurente precum ouăle. O prepeliţă îţi face ouă şi îţi produce bani în vreo 250 de zile dar pe carnea ei iei o singură dată cât echivalentul a vreo 25 de zile de produs ouă din alea 250. Ouăle sunt de departe sursa principală de venituri. Abia de pe la vreo 1000-1500 de cofraje vândute lunar în sus lucrurile încep să stea mai bine financiar si te aproprii cu succes de unii bugetari cu salarii de 5-6000 lei net, cu diferenţa că tu tot fără contribuţii plătite la pensii şi sănătate care ţi-ar lua aproape jumătate din bani. Mă refer cofraje livrate la clienţi direcţi nu intermediari care îţi iau marfa la juma` de preţ, că atunci dublezi-triplezi necesarul de livrare. Am spus nebuni dar trebuia să spun proşti şi nerealişti cu prietenii şi rudele lor, că d-alde ăştia mă tot sună să îmi vândă speră ei mii de ouă probabil foarte vechi, înainte de a închide şandramaua 🙂 Singura variantă în astfel de zone fiind poate distribuţia nu la persoane fizice directe ci la marile lanţuri de magazine, dar pentru asta îţi trebuie o investiţie iniţială uriaşă precum am mai spus, sperând că vei fi atât de bun în afacere încât îi vei înlătura pe furnizorii lor actuali cu care au deja contractele în derulare 🙂

Ca şi fermă mai mică sau mai medie nu zic că nu se poate să creşti mai repede, dar chiar trebuie să ştii ce faci şi cu ce se mănâncă multe lucruri, să ai destulă experienţă în afaceri (şi interacţiunile cu statul român) şi să fii dispus să rişti o investiţie iniţială mai măricică, nu doar 3-4000 lei.. nu aşa, hop ţop ai văzut o reclamă şi ai crezut-o că te îmbogăţeşti rapid şi fără multă muncă cum spune ea. Pentru cine doreşte totuşi să se apuce de o afacere cu prepeliţe de nivel mic sau mediu considerând că în zona lui este potenţial şi vrea informaţii mult mai detaliate legat de ce presupune creşterea prepeliţelor aprofundate şi explicate pas cu pas, sfaturi cu ce să faci dar mai ales ce să nu faci greşit, modalităţi şi oportunităţi pentru desfacere, mă poate contacta la adresa de e-mail contact.prepelitu@gmail.com pentru o cerere de consultanţă plătită. Ce bine ar fi dacă aş putea să mă întorc în timp 6 ani şi să îmi ofer consultanţă mie însumi cu ce ştiu acum, eram cu vânzările cel puţin dublate în momentul ăsta. Sincer, asta doar dacă locuiţi precum am spus în raza de livrare a unui oraş mai mare, de macar 100.000 locuitori, altfel după părerea mea chiar nu are rost să încercaţi. Ca şi mic producător cu desfacere doar pe plan local chiar şi având toate informaţiile din lume nu aveţi ce face, producând ouă de prepeliţă în Cucuieţii din Deal. Rog contact doar pe e-mail, nu telefonic.