Afacere cu prepeliţe şi mirajul îmbogăţirii subite

În cele ce urmează nu intenţionez să menajez pe nimeni 🙂 Fiindcă uneori e mai bine să ţi se spună că eşti prostovan şi să te îndrepţi decât să rămâi aşa şi să persişti. După părerea mea există într-adevăr mai multe grade ale prostiei şi exploatarea acesteia la oamenii creduli.

De exemplu, dacă un prinţ african îţi trimite un mail că ai câştigat o moştenire de 100.000.000 euro dar că pentru a-i primi în contul tău sau chiar cash în câteva genţi la ghişeu trebuie să îi transferi urgent 1000 euro pt taxe legale că altfel dă moştenirea următorului moştenitor la rând.. şi tu o faci ca să nu ratezi o aşa ocazie unică în viaţă.. ei bine, din păcate eşti genul de persoană care chiar nu mai poate fi salvată de prostie, închide articolul ăsta şi mergi in pace.

Dacă te sună cineva că îţi cumpără cu 5000 euro rabla de maşină de cusut ruginită a bunicii, cu condiţia să cumperi tu în prealabil de la cineva indicat de el una cu 2500 euro care are numrăul de serie pereche, şi apoi bineînţeles ţi le cumpără pe amândouă dacă ai serii perechi cu 10.000 euro.. Ei bine, poate, poate. Clar eşti prostovan, dar mai ai o şansă.. te-ai pierdut şi tu la gândul unor bani câştigaţi foarte uşor şi nu ţi s-au aprins beculeţele roşii, se mai întâmplă.

Dacă citesti o reclamă pe net “Apucă-te de afacere cu prepeliţe, noi îţi vindem tot ce ai nevoie să faci primii 10.000 euro după 3 luni“. OK, prima ta întrebare ar fi trebuit să fie “păi bine băi nene, da` de ce nu faci şi tu 10.000 euro lunar atunci, dacă e aşa simplu şi te complici să ne înveţi pe fraierii de noi?”. Dar să vedem ce şanse ai şi ce trebuie să faci ca să meargă totuşi treaba.

Mă ocup cu creşterea prepeliţelor de aproape 3 ani jumate. Cam ştiu ce vorbesc fiindcă am trecut prin toate etapele. În aceşti ani am primit zeci (undeva la vreo 25-30) de telefoane de la diverşi alţi “afacerişti” care s-au trezit că după 3 luni nu au făcut profit net 10.000 euro ci au gaura 5000 şi niciun client.  De ce mă sună? Să le cumpăr şi lor nişte ouă, că nu reuşesc să vândă nimic, nimănui, unii merg din scară în scară de bloc cu un fel de “spam” şi tot degeaba. Bineînţeles, niciodată nu am cumpărat şi nu o voi face vreodată, căci nu îmi pun obrazul la clienţii mei pentru marfa altuia. Pe care nu ştiu cum a obţinut-o.

Acum pe puncte, problemele principale.

* vezi o reclamă şi ajungi pe un site care îţi vinde incubatoare, cuşti, ouă de incubat, ce să mai vorbim, absolut tot ce ai nevoie să te apuci de treabă şi vor curge gârlă euroii garantat, zic ei. Îţi fac şi calculul, kilogramul de mâncare costă atât, o prepeliţă mănâncă 25 grame, faci profit 2000 euro în prima lună, pac-pac.  Dincolo de faptul că adesea calcul e greşit (de exemplu, când veţi avea efectiv prepeliţele de hrănit veţi observa că ele de fapt mănâncă 40-45 grame în medie pe tot efectivul, 25 grame mănâncă doar când sunt foarte tinere, până în 3 luni, apoi gradual creşte consumul de mâncare şi scade producţia de ouă), mai există o mare problemă pe care nu aţi luat-o în calcul: cui vindeţi? Ok, aveţi o producţie de să zicem 30 caserole pe seară, ceea v-ar aduce profitul x scăzând costurile.. corect, v-ar aduce, dar cu o mare, mare condiţie: să ai câteva zeci/sute de clienţi fideli să îţi absoarbă această producţie. Fideli-fideli, să cumpere lunar, nu din an în Paşte, că ţie prepeliţele îţi produc zilnic, nu miercurea şi vinerea. Îi ai? 🙂

* ajungem la a doua categorie: cei care s-au apucat cu aplomb în urma unei înţelegeri (evident, doar verbale) cu 1-2 redistribuitori, de cele mai multe ori din categoria dubioşilor. Cel mai trist caz care îmi vine în minte a fost al cuiva care a incubat şi crescut 2000 de prepeliţe, a băgat enorm de mulţi bani având înţelegere că îi vinde cuiva întreaga producţie. După 3 luni în care s-a pus la punct şi a investit mii şi mii de euro în fermă şi au început să curgă găleţile de ouă, acel redistribuitor a cumpărat prima tranşă la un preţ/ou doar puţin mai mare decât cel de producţie, parcă vreo 15 bani. Omul era mulţumit totuşi, în timp ar fi făcut şi el profit având volum măricel de vânzare. Dar respectivul a încetat colaborarea după doar o lună! Că nu mai are nevoie. Şi astfel, nelucrând legal, cu contract, cu nimic, te trezesti cu 2000 de prepeliţe outoare care te “manâncă” de vreo 150-200 lei/zi doar cu furajul, şi cu zero clienţi 🙂 Când m-a căutat nenea ăsta să îi cumpăr şi lui marfa că e disperat, eu aveam doar 150 prepeliţe. Şi aveam deja peste un an şi ceva de “activitate”. Eu am început cu mai puţin de 50 de outoare el cu 2000 din prima. Cam asta e diferenţa.

* Şi aici ajungem la problema principală cu toţi aceşti oameni. Dacă tot ai pus botul la reclame care ţi-au promis că te vor îmbogăţi subit, doar pe tine că eşti Alesul, măcar încearcă să te îndrepţi pe parcurs. Nu ai ce să faci cu 2000 de prepeliţe, că nu ai clienţi. Ia-o uşor cu 50 de capete, şi vezi cum merge treaba. Ceea ce trebuie este RĂBDARE. Multă. Şi muncă, evident, dar mai ales răbdare. Răbdare şi paşi mici fiindcă această nişă nu este capabilă să genereze venituri uriaşe, fiind.. ei bine, o nişă. Cu toate astea, clar este o nişă totuşi cu o marjă de profit mult mai mare decât cei care produc ouă de găină de exemplu. Diferenţa e că pentru fiecare 1000 ouă de găină se vinde doar unul de prepeliţă, sau mă rog, nu ştiu exact care e raportul 🙂 Apropo, sper că măcar atâta lucru ştiţi ce înseamnă, ce-i aia marjă de profit, care-s costurile fixe, care variabile, etc.. deşi am întâlnit curând un caz în care producătorul respectiv nu avea habar care este costul lui total de producţie şi distribuţie per ou.. nu îi era clar dacă îşi scoate măcar banii pe furaje căci nu ţinea deloc contabilitate şi amesteca la comun banii scoşi cu prepeliţele cu salariul de angajat unde lucra..  dar omul avea efective duble decât mine 🙂 Chiar e imposibil să faci succes dacă nu ştii nici măcar chestii de bază, nu mai vorbim de fineţuri!

Cumpărători de ouă de prepeliţă se găsesc şi se găsesc din ce în ce mai mulţi pe măsură ce veniturle generale ale populaţiei cresc. Loc pe piaţă este, dar ce lipsesc sunt oameni cu capul pe umeri şi mai ales serioşi. Când zeci de “intreprinzători” se apucă anual şi se lasă dupa 3-4-5 luni, piaţa nu are stabilitate şi clienţii sunt confuzi şi plimbaţi. Cumperi de la om o dată, de două ori, a treia oară când îl suni îţi spune că s-a lăsat de treabă. Iar ouăle din magazine sunt VECHI, unele stau 2-3 săptămâni nevândute şi cele fisurate datorită transportului pe sute de km sunt deja împuţite după acele 2 săptămâni!

Deci, dacă doreşti să te apuci de crescut prepeliţe, fă-o, apucă-te! Presupunând că eşti cinstit şi nu bagi porcării în furaj, oul de prepliţă este sănătos. Este bun. Am sute de clienţi (direcţi, că aici e diferenţa: decât să ai 1 client care îţi cumpără el toată producţia şi poate oricând să dispară şi rămâi complet în pom, e infinit mai bine să ai 100 direcţi deşi evident, ai mult, mult mai mult de muncă) care sunt foarte mulţumiţi de efectele benefice ale consumului. Pentru ei, pentru copii, pentru bătrânii din casă.  Dar dacă te apuci, nu pune botul la cei care te prostesc să le cumperi marfa (incubatoare, cuşti, etc) cum că dai lovitura imediat, a doua lună cel târziu. Trebuie să îţi creşti încet-încet baza de clienţi fideli, asta e singura cale. Şi pe măsură ce mai vin şi alţii, abia atunci măreşti producţia, ca să livrezi doar produse proaspete. Şi o sa mai fii pe piaţă şi peste ani, şi mulţumit cu câştigurile tale. Aaa, că nu se fac aşa uşor zeci de mii de euro, cel puţin în stadiul actual al nişei pe piaţa locală romănească…. Asta e altă treabă, în cazul ăsta mai degrabă apucă-te de învăţat programare C# sau Java şi emigrează 🙂

Şi în încheiere, o imagine cât 1000 de cuvinte. Foarte important, vorbim aici de cei fără investiţii iniţiale mari, că dacă eşti dispus să rişti 50.000 euro sau mai mult ca să faci o investiţie green-field foarte mare cu zeci de mii prepeliţe de outoare din prima şi distribuire chiar şi la nivel european nu doar local, intrăm în altă zonă unde e mult mai probabil să reuşeşti.. fiindcă doritori sunt şi în Polonia sau Ungaria sau Olanda sau etc, piaţa europeană fiind gigantică prin comparaţie cu cea naţională.

Dar ca şi mic producător cam ăsta de mai jos este ritmul de creştere al vânzărilor lunare (liniile verzi) la care trebuie să tinzi , cu răbdarea de care vorbeam mai sus! Bineînţeles, dacă se poate şi mai inclinată linia mediană (mă refer de la an la an, lunile variază în vânzări ciclic si e normal asta) cu atât mai bine, kudos, bravo, important este să fie la un unghi stabil şi sigur înspre sus.

Dar înainte de a-ţi face planuri că te vei dezvolta mai mult şi mai rapid, trebuie spus că acest ritm de creştere din poză a fost obţinut cu un site extrem de bine pus la punct în care s-a investit multicel (de la loading in 2.5 secunde la securizare ssl şi ce mai doriţi), datorită calităţii site-ului şi relevanţei fiind poziţionat organic pe locurile 1-3-5 în cautări pe google pe majoritatea cuvintelor-cheie, plus livrare pe Bucureşti care, evident, este cea mai mare piaţă din ţară pentru această nişă, de vreo 10 ori mai mare decât a restului ţării la un loc. Nu zic că nu se poate, evident că se poate mai repede şi mai bine, dar chiar treuie să ştii ce faci şi cu ce se mănâncă multe lucruri, nu aşa, hop ţop ai văzut o reclamă şi ai zis că te scoţi 🙂

Sau, poţi merge pe varianta în care vinzi într-o lună de spargi topul şi aproape sigur închizi a două lună şandramaua, cum păţesc mai toţi.

2 comentarii:

  1. Aveti perfecta dreptate eu detin prepelite de 4 ,5 ani ma mentin am cativa clienti dar nu prea merge ca din pacate romanul cosuma mult si prost nesanatos /de ce sa dau 30 de bani pe un ou asa mic / sanatos / dau 50 pe unul de gaina /care are colesterol mai mare /

  2. Scarlatescu Ion

    Mda…….imi pare rau ca nu am citit acest articol acum vreo 6-7 luni. M-am apucat si eu de prepelite am luat tot ce imi trebuia custi, incubatoare, oua, furaje de la cineva de prin brasov, m-a cam vrajit omul ca o sa curga clientii, da` de unde? Nu am inceput cu multe rau, doar vreo 250 de capete dar nu am gasit aproape deloc clienti (stau in municipiul arad) si practic din salariu meu le hraneam, am dat degeaba la rude si prieteni mii de oua, multe le-am aruncat ca se invecheau duap 4 luni am decis sa inchei gaura financiara. Paguba finala cred ca vreo 3000 lei plus timpul pierdut, o parte din materiale am reusit sa le revand pe olx dar la nici jumatate de pret desi erau aproape noi.

Lasă un răspuns la Scarlatescu Ion Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *